Obezitatea şi incontinenţa urinară

Obezitatea incontinenţa urinară

Conform studiilor, obezitatea şi supraponderea sunt strâns legate de condiţia de sănătate cunoscută sub denumirea de incontinenţă urinară. Iată mai multe explicaţii în legătură cu acest subiect şi cu motivaţiile existenţei unei legături între cele două condiţii de sănătate:

Ce este incontinenţa urinară ?

Incontinenţa urinară se referă la pierderile involuntare de urină, mai ales în timpul strănutului, a râsului sau o oricărei situaţii care accentuează presiunea abdominală. Condiţia aceasta de sănătate afectează circa 50% dintre femeile de vârstă mijlocie şi de vârsta a treia din întreaga lume, diminuând calitatea vieţii acestora. În SUA, incontinenţa urinară conduce la 30 de miliarde de dolari cheltuiţi anual pentru problema aceasta de sănătate.

Coneziunea dintre obezitate şi incontinenţa urinară

Obezitatea reprezintă un factor de risc pentru incontinenţa urinară. Conform studiilor, o creştere cu 5 unităţi a IMC-ului (indexul de masă corporală) este asociată cu o creştere de 60-100% a riscului de dezvoltare a incontinenţei urinare. Urmărirea pe parcursul a unei perioade de 5-10 ani a cotelor de creştere a incontinenţei urinare s-a observat o creştere a acestora de 7-12% pentru fiecare unitate în plus a IMC-ului.

Această asociere dintre obezitate şi incontinenţa urinară este mai puternică în cazul incontinenţei asociată cu efortul şi mai slabă îm cazul incontinenţei severe şi a sindromului vezicii hiperactive.

Grăsimea abdominală şi incontinenţa urinară

Depunerea de ţesut adipos în zona abdominală este unul dintre cei mai importanţi factori care asociază obezitatea cu incontinenţa urinară. IMC-ul şi ţesutul adipos din zona abdomenului sunt direct asociate cu incontinenţa urinară asociată cu efortul, însă nu şi cu incontinenţa extrem de severă

Diminuarea excesului ponderal şi incontinenţa urinară

Eliminarea excesului de kilograme şi chirurgia bariatrică au evidenţiat efecte benefice asupra simptomatologiei manifestată în cazul incontinenţei urinare. În cazul femeilor obeze cu un IMC mai mare de 40, prevalenţa incontinenţei urinare este de 60-70%. Prevalenţa tipului de incontinenţă de efort este de 28%, a celei severe este de 4% şi a celei mixte este de 32%.  

Îmbunătăţirea simptomelor incontinenţei urinare poate fi realizată prin eliminarea excesului ponderal, modificări benefice la nivel comportamental şi la nivelul stilului de viaţă, prin dietă şi exerciţii fizice.

Patologia din spatele conexiunilor dintre obezitate şi incontinenţă urinară

Patologia exactă care stă la baza conexiunii dintre obezitate şi incontinenţă urinară nu este, pe deplin, cunoscută încă. Unele studii sugerează faptul că excesul de kilograme exercită o presiune abdominală crescută, fapt care conduce la presiunea crecută a vezicii urinare şi la creşterea mobilităţii la nivelul uretrei. Rezultatul final este incontinenţa urinară de efort care cauzează şi sindromul vezicii hiperactive.

De asemenea, obezitatea din stadiile avansate ale sarcinii (care este, deopotrivă, asociată cu incontinenţa urinară) poate conduce la încordare cronică, la întinderea şi la slăbirea nervilor şi a muşchilor din zona pelviană. Acest lucru ar putea, totodată, să contribuie la dezvoltarea incontinenţei urinare.

Cum apreciaţi conţinutul de pe această pagină: 
Fără voturi